Trecea Hristos tăcut,
smerit, târând cu greu al Său picior
Pe care cuiul l-a
zdrobit...trecea în chip de cerșetor...
Trecea Hristos ținând
în mână, un colț de pâine întărit
Pe care doar un om al
străzii din prânzul său i-a împărțit !
Trecea Hristos şi-avea
în ochi, mai multe lacrimi ca atunci
Când istovit urca
Golgota...ducând povara multor cruci,
Plângea privind la
lumea asta și căutând să mai găsească
Un strop de
dragoste-ntr-un suflet...de l-ar găsi să il sporească...
Trecea Hristos privind
cu milă, privind la mine păcătosul
Că nu-mi văd boala cea
cumplită, că-s mai lepros decât leprosul,
Și se opri să îmi
întindă, din buzunarul Hainei Sale
Un ciob căzut dintr-o
oglindă...şi iarăși se porni pe Cale..
Și l-am luat cu
stângăcie..privind în el mi-a arătat,
Cum chipul meu e plin
de lepră, de lepra greului păcat..
Şi-am alergat să-L
prind pe Cale, pe minunatul Călător
Să-i spun că ciobul de
oglindă, este un ciob înșelător...
Dar am căzut cuprins de
frică...sunt eu lepros?.. I-adevărat !!!
Iar ciobul nu-i ciob,
nici oglindă...este un dar, un diamant..
Și Cerșetorul nu-i ce
pare, nu-i cerșetor ci Împarat
E Cel ce m-a-ntâlnit pe
Cale, e Doctorul Prea Minunat !
Trecea Hristos, desculț
și singur, cu haina ruptă-nfrigurat,
Era mai trist decât
atunci, când fiere și oțet i-au dat,
Căci astăzi nimeni nu-i
deschide, atunci când bate-n poarta lor
In goana lumii
pervertite, mulți nu-L mai văd, mulți nu-L mai vor !
Trecea Hristos, smerit
prin lume, trecea ..dar cât o să mai treacă ?
Când ieri și azi și
poate mâine, nu este nimeni să-L petreacă
Când ușile sunt
zăvorâte...când lacrimile au secat,
Cât să mai treci prin
lume, Doamne ! Încă mai rabzi cât ai răbdat ???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu