Schitul Țibucani

Schitul Țibucani

duminică, 28 mai 2017

Poveste de mai...






















Omule, trăiește! Trăiește din plin fiecare clipă! Fără mânie, fără răutate, fără răzbunare, fără ipocrizie. Trăiește cu dragoste, cu înțelepciune, cu prietenie, cu bunătate, cu compasiune și cu un lucru simplu de dăruit: un zâmbet sincer, din inimă.
Trăiește cu picioarele pe pământ și cu sufletul dincolo de nori!


Duminică binecuvântată, cititorule!

luni, 8 mai 2017

TRECEA, HRISTOS....


Trecea Hristos tăcut, smerit, târând cu greu al Său picior
Pe care cuiul l-a zdrobit...trecea în chip de cerșetor...
Trecea Hristos ținând în mână, un colț de pâine întărit
Pe care doar un om al străzii din prânzul său i-a împărțit !

Trecea Hristos şi-avea în ochi, mai multe lacrimi ca atunci
Când istovit urca Golgota...ducând povara multor cruci,
Plângea privind la lumea asta și căutând să mai găsească
Un strop de dragoste-ntr-un suflet...de l-ar găsi să il sporească...

Trecea Hristos privind cu milă, privind la mine păcătosul
Că nu-mi văd boala cea cumplită, că-s mai lepros decât leprosul,
Și se opri să îmi întindă, din buzunarul Hainei Sale
Un ciob căzut dintr-o oglindă...şi iarăși se porni pe Cale..

Și l-am luat cu stângăcie..privind în el mi-a arătat,
Cum chipul meu e plin de lepră, de lepra greului păcat..
Şi-am alergat să-L prind pe Cale, pe minunatul Călător
Să-i spun că ciobul de oglindă, este un ciob înșelător...

Dar am căzut cuprins de frică...sunt eu lepros?.. I-adevărat !!!
Iar ciobul nu-i ciob, nici oglindă...este un dar, un diamant..
Și Cerșetorul nu-i ce pare, nu-i cerșetor ci Împarat
E Cel ce m-a-ntâlnit pe Cale, e Doctorul Prea Minunat !

Trecea Hristos, desculț și singur, cu haina ruptă-nfrigurat,
Era mai trist decât atunci, când fiere și oțet i-au dat,
Căci astăzi nimeni nu-i deschide, atunci când bate-n poarta lor
In goana lumii pervertite, mulți nu-L mai văd, mulți nu-L mai vor !

Trecea Hristos, smerit prin lume, trecea ..dar cât o să mai treacă ?
Când ieri și azi și poate mâine, nu este nimeni să-L petreacă
Când ușile sunt zăvorâte...când lacrimile au secat,

Cât să mai treci prin lume, Doamne ! Încă mai rabzi cât ai răbdat ???