Schitul Țibucani

Schitul Țibucani

joi, 29 mai 2014

Picătură de liniște…

Și mâine e o zi...

Clipă, stai, ești atât de frumoasă! A te trezi în fiecare dimineață este un dar. A adormi în fiecare seară este un dar. Caut celelalte cuvinte. Ne robim sufletește unii pe alți. Când ne rugăm, ne sărutăm unii altora sufletele. Suferința nu ne omoară, suferința ne purifică, ne desăvârșește... Durerea ajută ca oamenii să nu mai fie ignoranți. Prin durerea acceptată și asumată experimentăm viața și prețuim bucuria. Evoluăm. Vorbim limba durerii. Orice prezent, lin sau dur, devine trecut. Lasă să treacă... Căutăm soluții sau scuze? Oferă motive inimii să zâmbească, chiar dacă lacrimile cosesc iarba zilelor. Viața este senină când avem dragoste. Ține soarele cu tine.
Ce gust are dorul tău? Curge prin oase. În iubire nu există buton ON-OFF. Am nevoie de nevoia ta, spune inima. Viața nu este un chin, ci dorință de a fi. Fiecare dintre noi are timpul lui de cunoaștere, de deschidere, de creștere. Uneori această diferență este foarte mare. Și toată viața luptăm să o scurtăm. Te leagă, te unesc. Te bucură chestiunile mici și intense. Chiar și nodurile reînnodate pot deveni momente de regăsire, de pace, de bucurie. Da. Vreau. Pot. Și fac. Există un timp al timpului și un timp al veșniciei.
Lumânarea curge, plânge, se termină. Se transformă în candelă sau se poate transforma în alte lumânări. Nu ceara este esențială, ci flacăra, lumina. Fitilul nu consumă iubirea, ci o încarcă, o înveșnicește. Dacă vrei să luminezi trebuie să arzi. Pe altarul iubirii, pe altarul iertării. Lasă-te să curgi. Uneori destul e destul. Într-o zi golul se va umple.
Urmărind stelele pierdem luna... Dacă în viață ar fi totul cum ai vrea, ai uita să iubești, să ierți, să visezi. Nu te mai grăbi. Respiră dragostea. Nu ești singur. Dacă întârzii nu înseamnă că ai uitat. Și mâine e o zi.
Îmi lipesc tâmpla de liniștea nopții cu parfum de ploaie. Inima îmi este brăzdată de ochii în care tu nu mai înoți. Tăcerea nopții îmi arată că nicio noapte nu e la fel. Peisajul lăuntric al inimii pictează ochii la infinit căutând nemurirea, nemărginirea… M-am așezat pe celălalt mal al inimii mele privind potirul vieții. Ceea ce se întâmplă, se întâmplă. Suflete, nu mai rămâne închis între două coperți grele!
Oamenii intră în viața noastră cu un anumit rol și pe o perioadă determinată. Noi alegem rostul și timpul lor. Mai sunt oameni cu care poți merge până la capătul pământului. Simt că mă simți. Ne dorim un lucru. Îl avem, dar nu îl putem atinge. Întâmplările din viață ne fac să fim mai realiști. Cred că îți voi atinge sufletul într-o bună zi. Mi-ar fi plăcut să te cunosc în toate modurile, în toate fricile, în tot întunericul, în lumină și ploaie. Ești un dar, o minune, o rugă fierbinte în brațele unei mame cu buzele tremurânde, un vis din visul cuiva. Privesc în ochi și zăresc limpezimea trecutului. Să fie!
Mai crezi în povești?

ieromonah Hrisostom Filipescu


sâmbătă, 17 mai 2014

Cele 8 MINCIUNI ale unei Mame


1. Povestea incepe cand cel care a impartasit aceasta poveste era un copil. A venit pe lume intr-o familie saraca in care mancarea lipsea uneori de pe masa. Ori de cate ori era mancare, mama ii dadea portia sa copilului spunandu-i “mananca si aceasta portie, fiule, mie nu imi este foame”.
A fost prima minciuna a unei mame…
2. Atunci cand copilul a crescut, mama a inceput sa isi petreaca tot timpul ei liber ducandu-se sa pescuiasca la raul de langa casa. Spera ca pestele pe care il va prinde sa-i asigure o masa mai consistenta copilului ei. De fiecare data cand prindea doi pesti, facea o supa de peste pe care i-o dadea baiatului. Pe cand copilul bea supa si manca pestele, mama obisnuia sa stea langa el, mancand oasele si ce mai ramanea. Copilul se intrista nespus vazandu-si mama mancand doar oasele ramase asa ca intr-o zi i-a dat mamei sale bucata sa de peste. “Mananca tu, dragul meu, mie nu imi place pestele”, i-a spus mama.
A fost cea de-a doua minciuna a unei mame…
3. Atunci cand fiul era aproape de varsta tineretii, mama a inceput sa munceasca din greu pentru a pune bani deoparte pentru educatia lui. Se ducea la o fabrica de chibrituri si aducea acasa cutii folosite de chibrituri pe care le umplea apoi cu bete noi de chibrit. Aceasta activitate o ajuta sa stranga oaresice banuti pe care ii putea folosi pentru fondurile de economii destinate studiilor fiului ei. Intr-o noapte tarzie de iarna, fiul s-a trezit si si-a vazut mama umpland cutiile de chibrit la lumina lumanarii. A rugat-o sa se duca la culcare. “Dormi tu, fiule, eu nu sunt obosita”, a zambit ea.
A fost cea de-a III-a minciuna a unei mame…
4. Cand a venit timpul pentru examenul final al fiului sau, mama l-a insotit si a asteptat ore intregi in soare pentru ca acesta sa termine examenul. Cand fiul a iesit din sala, a alergat catre mama sa. Aceasta i-a oferit un pahar de ceai pe care il adusese pentru el. Baiatul a vazut ca mama sa era transfigurata si deshidratata din cauza caldurii, asa ca i-a oferit paharul sau de ceai si a rugat-o sa bea. Insa mama a spus: “Bea tu, fiule, mie nu imi este sete.”
A fost cea de-a IV-a minciuna a unei mame…
5. Dupa ceva timp, a murit si tatal baiatului, iar mama a trebuit sa isi asume rolul parintelui single muncind, incercand sa acopere toate cheltuielile si sa asigure mancarea cea de toate zilele. Vecinii, care au vazut ca familia se lupta cu saracia, o sfatuiau adesea pe mama sa se recasatoreasca. “Nu am nevoie de dragoste”, le spunea mama, refuzandu-i politicos.
A fost cea de-a V-a minciuna a unei mame…
6. Odata ce si-a terminat studiile, fiul s-a angajat si si-a rugat mama sa nu mai munceasca. Insa ea a continuat sa se duca la piata in fiecare dimineata doar pentru a vinde cateva legume. In continuare, ii returna fiului sau banii pe care acesta ii trimitea periodic spunandu-i: “am destui bani, fiule”.
A fost cea de-a VI-a minciuna a unei mame…
7. Fiul a obtinut o marire considerabila de salariu si s-a decis sa isi aduca mama cu el in America, unde locuia acum. Insa mama nu a vrut sa-si deranjeze fiul si i-a spus “nu sunt obisnuita cu traiul imbelsugat, dragul meu”…
A fost cea de-a VII-a minciuna a unei mame…
8. Cand a inaintat in varsta, mama s-a imbolnavit de cancer si a trebuit sa se interneze in spital. Fiul, care locuia peste oceane, la mare departare de ea, s-a grabit sa ajunga la mama sa, tintuita la pat dupa o operatie. Mama a incercat sa zambeasca, insa fiul ei era devastat deoarece arata atat de slaba si fragila. “Nu plange, fiule", i-a spus. “Nu ma doare nimic”. Si a murit.

Aceasta a fost cea de-a opta minciuna a mamei… Ultima.