Schitul Țibucani

Schitul Țibucani

duminică, 28 octombrie 2012

Tare îmi plăcea să-L aud vorbin despre Iubire…



Strânsese o mulțime de flori și tot ar mai fi adunat, dar nu îi mai încăpeau în brațe. Atunci, le puse pe cap, într-o coroniţă, care crescu atât de înaltă, încât îngerii veneau adeseori acolo să-şi scuture aripile. Şi tot ar mai fi stat ei, dar steaua vestise deja plecarea.
Acolo, unde mergem, zise îngerii, oamenii nu ştiu să se bucure, şi în inima lor, e doar iarna morţii. Viaţa înseamnă amintirea raiului şi de aceea am lăsat pe pământ florile cerului…
Şi florile căzură pe pământ în unduiri curentate de rezonanţele frunzelor ce deveneau repede nişte dihanii uscate de lacrimi… Şi ar fi vrut să fie şi ele duhuri....dar fusese construite să se ofilească…pe pământ…ascultând tăcerea…
- Ţie nu îţi este niciodată frică ? spusese o frunză puştană.
- Nu, pentru că singurul păcat al muritorilor este doar tristeţea şi teama…şopti el, copacul ce demult se visa vultur.
Oricărui înger o să-i pară întotdeauna rău că nu e om. Frumoşi mai sunt oamenii ! Eu îi văd doar atunci când e soare, fiindcă atunci strălucesc toţi. Uneori vorbesc, alteori cântă şi de alte ori tăcerea lor umple totul…
Stătea în pragul bisericii privind în ochii preotului… Îngerul îi auzi şi oftă de bucurie.
- Uite, am aripi, pot să zbor, zise sufletul surâzând…

Hrisostom Filipescu

sâmbătă, 27 octombrie 2012

luni, 22 octombrie 2012

Imnul Dragostei...


„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”
 (Imnul Dragostei - I Cor. 13;1-8)

"Privesc acolo unde îmi este primită privirea..."(H.F.)


vineri, 19 octombrie 2012

La mulţi ani în Bucurie Sfântă Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit !


Astăzi, 19 octombrie 2012, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împlineşte vârsta de 53 de ani.
La data de 19 octombrie 1959, venea pe lume, într-o familie cu şapte copii din comuna Corbi, judeţul Argeş, cel care avea să fie ales de Dumnezeu spre a fi părinte şi arhipăstor al „turmei celei cuvântătoare“ a credincioşilor din Moldova, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan. În perioada 1974-1979, viitorul ierarh a urmat studiile Seminarului Teologic din Craiova, apoi pe cele ale Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti (1980-1984). Între 1986-1990, a studiat la Institutul Teologic „Saint Serge“ din Paris, obţinând titlul de doctor în Teologie, cu lucrarea „Divino-umanitatea lui Hristos şi îndumnezeirea omului în opera Sfântului Maxim Mărturisitorul“.
În 1990 i-a fost încredinţată funcţia de secretar al Cabinetului patriarhal până în 1991, când a fost ales Episcop-vicar patriarhal. În anul 2000 a fost ales şi întronizat Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, iar în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 5 martie 2008, prin voia lui Dumnezeu, este ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
Ne rugăm Prea Bunului Dumnezeu să dăruiască Părintelui Mitropolit Teofan ani mulţi şi binecuvântaţi, sănătate şi ajutor sfânt în păstorirea credincioşilor Bisericii lui Hristos din Moldova!

"Captură serioasă" cu ajutor specializat !


,,Ce-i pasă copilului când mama și tata se gândesc la neajunsurile vieții, la ce poate să le aducă ziua de mâine 
sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire..." 
(Ion Creangă)


joi, 18 octombrie 2012

Când dorința trece putința



Ce caută în fiecare zi un copil la farmacie ? O întrebare firească pe care şi-ar pune-o mulţi dintre cei care ar vedea această ... scenă. El, un baiat de 8 ani, desculţ, ridicat pe varfuri asupra tejghelei, ea o farmacistă cu ani buni de experienţa, aplecată deasupra unui caiet. Dacă te apropii vezi că, de fapt, baiatul nu e un client autentic, nu vrea medicamente sau plante medicinale, ci doar un strop... de învăţătură. În fiecare zi vine cuminte cu caietul și așteaptă ca femeia să aibă timp și pentru el. Astăzi la Craiova a fost o zi frumoasă de toamnă. O zi în care un copil desculț, în pantaloni scurți și tricou, ne-a demonstrat că există cu adevărat setea de carte...




miercuri, 17 octombrie 2012

Doamne,



              Doamne, Tu cunoști pricina îngrijorărilor mele, ia-mă în palma Ta și păzește-mă. Fii cu mine în fiecare clipă și nu mă lăsa să alunec sau să mă poticnesc. Ție îți încredințez viața mea și ființa mea, sufletul meu și tot ce am. Ai grijă de ele și folosește-le după cum vrei Tu. Ție ți-i încredințez și pe toți cei pe care îi iubesc, ocrotește-i cu mila Ta și nu-l lăsa pe niciunul dintre ei să se piardă. Iartă-ne când greșim iar atunci când rătăcim pe cărări străine, ia-ne de mână și adu-ne cu blândețe acasă. Îndreaptă răul pe care l-am făcut și folosește rănile noastre spre zidirea și vindecarea noastră și a altora. Rămâi cu noi până la sfârșit și dă sens vieții noastre, pentru ca și noi să rămânem în Tine și să gustăm pacea și biruința deplină în Împărăția Ta.
Amin

Lumina, Bucurie, Iubire !


luni, 15 octombrie 2012

Astenia de violenţă




Astăzi titlurile care atrag atentia şi îşi fac loc tot mai mult în frământările societăţii contemporane sunt: lovituri de stat, atentate, prostituţie, comploturi, organizaţii conspiraţionale, industrii farmaceutice, industrii alimentare dispuse la decimarea populaţiei prin E-uri, crimă organizată, trafic de droguri (arme sau fiinţe umane), secetă, scumpiri, sărăcie, durere, lacrimi iar natura, îndurerată, strangulată de om, îşi aruncă peste noi diferite cataclisme, provocate sau nu, ca raspuns la preocuparile speciei umane.
Scena vieţii e împodobită cu decoruri tot mai întunecate, cu semiîntuneric, cu mult zgomot şi valuri de plăcere, de carnal, de opulenţă. Pentru bani, putere şi compromisuri, marionete ori şefi, sunt în stare de orice acţiune care îngradeste libertatea celui de lângă noi, parcă mai mult ca oricând. S-a pierdut echilibrul. Astăzi “se tace” mai mult ca ieri, iar mâine “se va tăcea” mai mult ca azi. O mână spală pe alta şi amândouă spală faţa. Nu mă leg de tine, nu te legi de mine. Te las, mă laşi.
Oare de ce nu ne mai sensibilizează nimic. Să se fi împietrit atât de mult condiţia umană? Arhitectura sufletului secolului al XXI-lea a devenit alta ? Mult mai complexă, impunătoare şi certificată la exterior, însă goală şi tristă şi plină de suspine, de singurătate apăsatoare, în interior. Despărţită de Dumnezeu, divorţată de conştiinţă, mintea omului contemporan orbecăie pe autostrăzi străine. Unde e morala, dreptatea şi bunătatea din om ? Cine sau ce a murdărit adevarul ? Unde e pacea şi bucuria ? Le mai căutăm, mai ştim să le trăim, mai vrem să fim oameni îndumnezeiţi sau rămânem la stadiul de animale raţionale ? De ce, astăzi, cuvantul "grijanie" nu mai înseamnă împărtăşanie, cuminecătură şi îl aud adeseori prin cetate la bărbatul ce îşi suduie feciorul ? De ce, de cele mai multe ori întinăm ca un nor de praf cuvintele, natura, oamenii şi aproape mai tot ceea ce atingem şi nu mai vrem să fim viaţă, mângâiere şi întâlnire în Duh ?  De ce nu ne mai mulţumesc slovele simple,  cu un singur înţeles, complicand şi cele mai elementare trăiri umane ? De ce vrem sa părem altfel decat suntem ? De ce ne face plăcere să sorbim însetaţi lacrima de pe obrazul celui de lângă noi ? Poate inima, mintea sau societatea ne va raspunde. Sau vom găsi răspunsul doar în braţele calde ale Domnului ?!  Zilnic oamenii joacă drame, comedii, acţiune, horror şi iar drame, comedii, acţiune şi horror... Până când ?
Sunt oameni care n-au omorât niciodată şi cu toate acestea sunt mai cruzi decât asasinii. Oamenii care sunt cel mai greu de iubit sunt cei de care avem nevoie, căci ei ne descoperă pe noi aşa cum suntem. Ceea ce nu ne place la cel de lângă noi este defapt ceea ce nu ne place la noi şi ne este greu să o recunoaştem, e depus acolo în adânc, şi proiectăm pe cel de lângă noi toate frustrările, neputinţele, durerile şi iadul nostru interior. Iar omul este chemat să transforme creația, ea trebuie să devină euharistie dăruită Domnului.
Ne plac lucrurile explicabile. Ştim mai multe decât credem că știm și gândim mai mult decât știm şi cu toate acestea oamenilor le este frică de ceea ce vor găsi înăuntrul lor. Nu vor să îşi asculte glasul conştiinţei, nu suportă tăcerea. Ești fericit omule ?! Când nu obținem ceea dorim suferim. Când obținem ceea ce dorim tot suferim căci nu suntem în stare să păstrăm ce am dobândit.  Când obținem ce vrem ? Când suntem împăcați cu noi înșine. Călătoria e cea care ne aduce fericire nu neaparat destinația. Acest moment unic e tot ce contează. El poate fi jertfit pe altarul iubirii, sfinţit şi dăruit Domnului pentru îndumnezeire. Viaţa e un rai, numai că noi nu vrem să ştim, căci dacă am vrea să ştim chiar mâine s-ar întinde raiul peste toţi.
Lumea are pretenţiile ei care sunt cu totul opuse lui Dumnezeu. Lumea pretinde ca noi să dorim slava lumească, Dumnezeu ne porunceşte să fugim de ea. Lumea cere ca omul să fie viclean, mincinos şi nedrept, iar Dumnezeu vrea ca omul să fie sincer, corect şi bun. Mai ales că o parabolă spune că în Împărăţia Cerurilor nu se intră singur.   Aşadar care este antitodul pentru astenia de violenţă ?!

 ieromonah Hrisostom Filipescu

vineri, 12 octombrie 2012

Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei


15 sfaturi pentru pelerinii Sfintei Parascheva

Dacă v-aţi propus să vă întâlniţi cu Sfânta Parascheva în zilele serbării ei şi să o cinstiţi cu închinare la sfânta sa raclă, iată ce ar fi bine să ştiţi înainte de a vă aşeza la rândul de aşteptare:

1. Încercaţi să fiţi odihniţi. Să fiţi pregătiţi pentru mai mult ore de aşteptare.
2. Mai luaţi pe cineva cu dumneavoastră: soţ, soţie, alţi membri ai familiei, prieteni etc.
3. Să fiţi bine îmbrăcaţi şi să aveţi o căciulă călduroasă. Împortant e să vă fie cald, nu să arătaţi bine.
4. Să aveţi încălţări de iarnă, mai ales dacă va trebui să aşteptaţi pe timpul nopţii.
5. Să aveţi o umbrelă sau o pelerină de ploaie.
6. Să aveţi un rucsac ori o geantă cu apă şi gustări, poate şi nişte dulciuri. Chiar dacă vă propuneţi să postiţi, e bine să aveţi nişte apă şi ceva de mâncare, în caz că e nevoie.
7. Încercaţi să vă menţineţi într-o stare de rugăciune. Să aveţi o carte de rugăciuni, iar dacă nu, să încercaţi să rostiţi necontenit, în taină: „Doamne Iisuse Hristose Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!” ori „Sfânta Cuvioasă Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”.
8. Discutaţi politicos cu cei din jur, dar nu vă întindeţi la vorbă. Nu uitaţi pentru ce v-aţi asumat această osteneală!
9. Fiţi buni şi săritori, dacă cei din jur au nevoie de ceva şi îi puteţi ajuta.
10. Dacă sunt copii în jur, oferiţi-le dulciuri sau chiar un bănuţ. Spuneţi-le că e dar de la Sfânta Parascheva.
11. Nu ezitaţi să cereţi orice informaţii aveţi nevoie de la punctele de informare, jandarmi, voluntari sau alţi pelerini.
12. Rândul la care se aşteaptă este un loc sigur. Veţi vedea ce oameni minunaţi veţi întâlni acolo!
13. Ca în orice situaţie de aglomeraţie, ţineţi banii la loc sigur şi nu expuneţi obiecte de valoare.
14. Când ajungeţi la raclă, bucuraţi-vă de întâlnirea cu Sfânta Cuvioasă Parascheva, dar nu zăboviţi prea mult. Gândiţi-vă şi la cei care mai au ore de aşteptat.
15. Păstraţi şi duceţi acasă bucuria întâlnirii întru osteneală cu Sfânta Cuvioasă Parascheva.

Cu si despre copiii...